Banane fulgerate

E o noapte liniștită în jungla tropicală. Paznicul plantației de banane, un bătrânel simpatic și liniștit, își pregătește o ceașcă de cacao, cacao luat din copacul de lângă coliba de paie în care își petrece orele de serviciu. Se așează apoi pe scaunul-balansoar care scârțâie din toate încheieturile și savurează fiecare gură de fierbătură pe care o soarbe zgomotos. În surdină se aude celebra Kingston Town a lu’ UB40. Luna plină scoate capul din nori și dacă bătrânelul n-ar clipi nici nu ți-ai da seama că e acolo, atât de negru e. Ca în orice poveste continuarea continuă cu … și dintr-o dată se aude un zgomot printre banane. Bătrânelul tresare și scapă ceașca de cacao fierbinte în poală și înjură zgomotos în jamaicană, dealtfel singura limbă pe care o știe de la mama lui. Zgomotul devine din ce în ce mai intens și paznicul accidentat aprinde proiectorul de lumină surprinzând cauza zgomotului încărcând în spinare un ciorchine de banane de vreo patruj’de kile. Țopăind într-un picior, din cauza arsurii, ajunge la butonul de alarmă și declanșează zgomotul infernal al sirenei în întreaga junglă. Toți paznicii din foișoare în frunte cu Ză Chief of Sichiuriti se activează brusc și încep să cotrobăie printre bananieri după vajnicul urmaș al măreților arawaki, acest Robin Hood al Jamaicăi, care de două luni le fură din recoltă. Prins într-un fascicul de lumină, tânărul Usain, cunoscut sub numele de Fulger, este zărit de Ză Chief care rămâne șocat de viteza de deplasare a lui Fulgerică și uită să dea comanda de „Stai că trag! Prindeți-l! Șo pe el! Săriți băăăă! Hoțu’ la banane!” și alte asemenea comenzi. Toate în jamaicană, of cors. Drept pentru care nu sunt prinși decât doi dintre complicii lui, mai înceți de picior, care sunt duși într-o altă colibă, pentru interogatoriu, oase rupte, arsuri de țigară pe obraz și alte moduri plăcute de a-ți petrece timpul liber. ZCS, ca în filmele americane cu gangsteri, se plimbă cu trabucul aprins în colțul gurii în cerc, ca să-i amețească pe prizonieri. După jumătate de oră se apropie de unul dintre cei doi și îi urlă tandu la ureche: „Cine era ăla care a scăpat?” El știa oricum cine e, dar vroia să-i testeze p-ăștia doi mai fraieri care s-au lăsat prinși. „Păi …. ăăăă …. e Fulgerică”. „Fulgerică, ah?”, se domolește fiorosul, „Dacă mi-l aduci mâine aici te fac impresarul lui”. „Cum adică impresarul lui?” „Da mă, tâmpitule, impresarul lui, iar pe Fulgerică îl trimitem la Olimpiadă!”. După un număr impar de ani Fulgerică a câștigat aurul la Olimpiadă și continuă să-și facă adversarii să înghită praful ridicat în urma lui. Cum zice și deviza Jamaicanilor: „Out of many, one people”, adică „Dintre cei mulți, unul singur”. (traducerea exactă ar fi „Din cei mulţi, un popor”)
bolt
Americanii au încercat să îl reclame la forurile internaționale sub pretextul că ei l-au inventat pe Fulgerică și că să le plătească drepturi de autor. Io zic că de fapt sunt doar invidioși.

Anunțuri

2 răspunsuri to “Banane fulgerate”

  1. Semnalul sonor care anun a că nu mai e nevoie să stea cu centura pusă l făcu să i reamintească de ce luase decizia.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: